Despre mine

Sunt mamă. Jurnalist autoaruncat în lumea freelancer-ilor din PR şi comunicare. Jonglez zi de zi cu o mie de lucruri, la fel cum faceţi şi voi. Iar acum trebuie să fac asta şi la capitolul alimentaţie, mai mult decât o făceam până acum.

N-am să vă ţin prelegeri despre ce este colesterolul şi cât e de periculos. Cel mai probabil, dacă aţi ajuns aici, ştiţi deja aceste lucruri. Iar dacă nu le ştiţi, sfatul meu este să mergeţi de urgenţă la medic şi să vă documentaţi.

Aici veţi găsi însă informaţii importante despre modul de alimentaţie, care vă poate ajuta să scădeţi şi apoi să ţineţi nivelul colesterolului în limitele din afara pericolului. Veţi găsi reţete care să vă ajute să concepeţi un meniu zilnic fără prea mare bătaie de cap. Pentru că e simplu să afli ce alimente ai voie şi care îţi sunt interzise dar când vine vorba de reţete, lucrurile se complică foarte tare. Ştiu, pentru că am trecut prin asta. De 2 ori.

Prima oară când am auzit de colesterol aveam vreo 23 de ani şi îmi făcusem analizele ca să pot dona sânge. Înainte să intru în cabinet mă uitasem pe ele şi văzusem că singurul lucru sărit din grafic era acesta dar habar nu aveam cu ce se mânca, prin urmare eram foarte relaxată. Şocul de pe faţa medicului când a citit hârtiile m-a băgat însă în sperieţi. Ce-i drept, indicii erau dubli faţă de maximul admis. Mi-a explicat ce înseamnă, ce risc şi m-a avertizat că dacă nu reuşesc să scad nivelul colesterolului doar din alimentaţie va fi nevoit să îmi dea tratament medicamentos. Nu era foarte optimist, mai ales că eu mâncam destul de sănătos. Practic, marele meu păcat erau lactatele. În rest nu făceam mari greşeli. Din acea zi am ţinut un regim draconic. Şi tocmai pentru că nu găseam cine ştie ce reţete, regimul meu zilnic a fost cam acelaşi(cu foarte mici variaţiuni) vreme de 2 luni. Dimineaţa mâncam cereale cu lapte degresat, la prânz îmi făceam piept de pui la grătar cu salată verde sau de varză iar seara ori mâncam iar salată ori iaurt degresat. Din când în când mă mai răsfăţam cu câte un măr sau o portocală, pentru că acum deja fructele acestea păreau răsfăţ deşi înainte nu m-aş fi atins de ele nici ameninţată. Oricum, regimul meu a dat roade iar colesterolul meu a revenit în limite normale.

De-a lungul anilor a mai urcat, a mai coborât, dar nu a mai ajuns la acel nivel. La aproape 36 de ani m-am trezit că sunt iar în categoria „risc crescut”. Şi dacă eram doar eu, mai era cum mai era dar tot acolo este şi fiica mea de doar 4 ani, copil ţinut multă vreme departe de toate tentaţiile clasice ale copilăriei iar apoi ţinut destul de mult sub supraveghere. Dar pentru că ce naşte din pisică şoareci mănâncă, fiică-mea este la fel de îndrăgostită de lactate ca şi mine. Poate chiar mai mult, dacă stau bine să mă gândesc. Iar moştenirea genetică este de necontestat. Prin urmare, am vrut – n-am vrut, am tot căutat soluţii. Şi cum nu le-am găsit, am început să adun, să testez şi aşa a apărut şi ideea acestui blog. Sper să vă fie de ajutor şi aştept şi reţetele voastre.

Mă găsiţi şi aici: www.mothersandthecity.ro

biancamorus@gmail.com

https://www.facebook.com/bianca.morus